The Harmless Artist Manifesto
I am a harmless artist.
I sit in front of you and I cannot do you anything. I struggle and toss. I mutilate and kill myself. I model my body like plaster. But it all stays at me. I do not touch you.
The only production is of my own self.
You just go on living, loving, working and buying! Most of all, buy! With every share you buy, you neutralize us more. I got these four white, immaculate walls. Walls like invisible limits, they are here and they are not. Pushed towards o seductive cage, you’ve made us hate our harmlessness. Made us want your power!
The power to impose, hit, manipulate, posses and despise!
The power to kill!
But today is a new day: the harmless one is not ashamed anymore! Today, we impersonate choice.
The small power to propose and not impose. I choose for myself, and you will follow me only if you choose for yourself. This is the radical change! To choose for oneself! We do not offer the illusion of choice: the freedom to choose between whitening washing powder or a colored one. We offer the choice between white and colored!
The cynical nature is through! There’s no more need to pretend that you know,
to pretend that you’re happy, to pretend you have security in your future.
Follow us!
The cynical nature is through even in the self-forgotten art! To pretend to be political when you force me to wear my political identity like a coat?! Like an ornament?! To play the monkey even more?!
We declare today: we are harmless and affirm it! We cannot impose anything on anybody. And our stubbornness to not submit will move mountains.
Our power is so small, it is the smallest. Our power is zero.
And from this point on, it all begins.
Manifestul Artistului Inofensiv
Eu sunt un artist inofensiv.
Mă aşez în faţa ta şi nu-ţi pot face nimic.Mă zbat şi zvârcolesc. Mă mutilez şi sinucid. Îmi modelez corpul ca pe o plastilină. Însă rămân la mine.Nu te ating.
Singura producere este a propriului sine.
Voi trăiţi, iubiţi, lucraţi şi cumpăraţi în continuare! Mai ales cumpăraţi. Cu fiecare acţiune pe care o cumpăraţi, ne neutralizaţi mai mult. Am primit patru pereţi albi, imaculaţi. Pereţi ca nişte limite invizibile, ce sunt şi nu sunt. Împinşi către o cuşcă seducătoare, ne-aţi făcut să ne urâm inofensivitatea. Să ne dorim puterea voastră! Puterea de a impune, de a lovi, de a manipula, de a poseda şi batjocori!
Puterea de a omorî!
Dar azi e o nouă zi: inofensivului nu îi e ruşine. Azi, noi întruchipăm alegerea. Puterea mică de a propune şi nu impune. Eu aleg doar pentru mine, şi tu mă vei urma doar dacă alegi pentru tine. Iată marea schimbare! Să alegi pentru tine! Noi nu oferim iluzia alegerii: libertatea de a cumpăra detergent pentru rufe negre sau detergent cu înălbitor. Noi îţi oferim alegerea de a fi alb sau negru. S-a terminat cu natura cinică! Nu e nevoie să te mai prefaci că nu ştii, să te prefaci că eşti fericit, să te prefaci că ai siguranţă în viitor. Urmează-ne!
S-a terminat cu natura cinică şi în nefericita artă! Să mă mai prefac că sunt politic când voi mă puneţi să îmi port identitatea politică ca pe o haină?! Ca pe un ornament?! Să vă mai joc pe mamuţa?!
Noi, declarăm azi, suntem inofensivi şi ne-o asumăm! Nu putem impune nimănui nimic. Şi încăpăţânarea noastră de nu ne supune va muta munţii.
Puterea noastră e atât de mică, e cea mai mică. Puterea noastră e zero.
Şi de aici începe totul!
Manifesto of the gânDac *
The most dac(ian) of all the dac(ians) is the ganDac.
It is small, dark but strong. It spreads unnoticed everywhere. Under the rocks, dumpsters and kitchens, he crawls rapidly. He spreads today, slowly but surely his anti-civilization throughout all Europe.
Europe, Mother, what’s wrong with you? The fear for the total mushroom is eaten away your ideals! The Cold War is over and you are still not through with it. Don’t worry, mother, if it will get rid of you, we remain. We will survive you.
The hero, History, God, all are pathetically agonizing. Only the ganDac knows no death.
The post-atomic world will be his. Until then, it crawls, it crawls.
When the Dacians were following their glorious destiny through the merciless Ancient History, they were dreaming of what will be the true fulfillment of their historical destiny: the ganDac!
Once, great battles have been fought on the old motherland. The Dacian, the bravest of all warriors, was dieing, but he was dieing in freedom! His thought on the verge of death was towards himself: the Dacian dies a free man!
This is the historical root of the ganDac.
Since then centuries of sweeping history have passed. The masters have come, ruled, oppressed and exploited. They left and others like them came. But the thought of the free death of the Dacian has been kept somewhere buried deep in the motherland. There have been attempts: from beneath the earth the vampire emerged. But he was just a Dacian simulacra. In a short time, his cold flesh became a commodity. But the ganDac cannot become a commodity. And why? Because he has already sold himself. His husky shell, the so called “labor-force” is already the exchange coin of corporate octopuses. Patience, though.Crawling and crawling, the ganDac is becoming from instrument, Subject.
He knows no humiliation, has no pride or needs. He will be the total master!
Tomorrow a new day awaits, the Sun will melt the ice, the water will drown life and behind it will remain the
anti-civilization over which the ganDac will reign.
*ganDac = wordplay between gandac, Romanian for cockroach, and dac, Romanian for a member of the ancient Dacian population, an Indo-European people, very close to the Thracians, inhabitants of Dacia (located in the area in and around the Carpathian Mountains and east of there to the Black Sea including the present-day countries of Romania and Moldova, eastern Ukraine, Eastern Serbia, Northern Bulgaria, Slovakia and Poland. The Dacian identity is used in some Romanian ideological discourses to trace the ethnic direct descendance of modern Romanians.
Manifestul gânDacului
Cel mai dac dintre toţi dacii este gânDacul.
gânDacul e mic, negricios dar puternic. Se răspândeşte neobservat peste tot. Pe sub pietre, tomberoane şi
prin bucătării se târăşte agil. Îşi răspândeşte azi, încet şi sigur, anti-civilizaţia prin toată Europa.
Europa, Mamă, ce-i cu tine? Teama de ciuperca totală îţi mănâncă idealurile! A trecut Războiu Rece şi tu tot
n-ai scăpat de ea. Fii fără grijă, măicuţă, dacă scapă ea de tine, noi rămânem. Noi îţi vom supravieţui.
Eroul, Istoria, Dumnezeu, toţi agonizează patetic. Numai gânDacul nu cunoaşte moarte.
Lumea post-atomică va fi a lui. Până atunci însă, se târăşte, se târăşte.
Când dacii îşi croiau destinul glorios prin nemiloasa Istorie, de atunci visau la ce va fi
adevărata îndeplinire a sensului lor istoric: gânDacul!
Mari lupte s-au dat pe bătrâna glie. Dacul, cel mai vajnic luptător, murea, însă murea liber! Gândul său în
pragul morţii a fost către sine: dacul moare liber! Aceasta e rădăcina istorică a gânDacului.
De atunci, secole de măturare istorică au trecut. Stăpânii au venit, au domnit şi exploatat. Au plecat şi alţii
la fel au venit. Însă gândul morţii libere a Dacului s-a păstrat adânc adormit în glia-mamă. Au mai fost
încercări: din pământ a ieşit vampirul. Însă a fost doar un simulacru dac. În scurt timp carnea sa rece
a devenit marfă. Însă gânDacul nu poate deveni niciodată marfă. Şi de ce?
Pentru că el deja s-a vândut. Carapacea lui scorţoasă, aşa zisa „mână de lucru” e deja moneda de
schimb a caracatiţelor corporatiste. Răbdare însă. Târâş-târâş, gânDacul devine din instrument, Subiect.
El nu cunoaşte umilire, orgoliu sau nevoi. Va fi stăpânul total!
Mâine va fi o nouă zi, soarele va topi gheţarii, apa va îneca viaţa şi în urmă va rămâne
anti-civilizaţia peste care va domni gânDacul.