The Manifestos of the Harmless Nature

The Manifestos of the Harmless Nature
text, site intervention and installation
Eight and a Half Works, group exhibition
Curators: Magda Radu, Alexandra Croitoru.
Salonul de Proiecte, Bucharest.

The Dilettante’s Manifesto


Starting today we don’t care anymore of you. You are here just to be cited. We cut, we copy, we paste, download and steal. Especially steal! And what a robbery. We rob you of your beloved culture, build in so much time. Oh, bearded, white one: we had till today to deliver you bows. From now on that’s over! Your God has showed its true face: it is like your own dirty cheek. Take a good look: from now on we steal even what you are!
We are now specialists in quantum physics, closed circuit systems, postructuralism.
We spit formulas, theories, critiques. Non-stop.
Take a better look: we are already like you. We are alike. We ingurgitate you. And then regurgitate you.
We have no education, no mother, no father. We have no country. He have no s h a m e.
Tomorrow, today, we are already here from yesterday.
From before Homo Sapiens. It is us, the monkeys. And we are here to claim you! Your monkey-like masturbation
spits truth, so you say. Your most precious essence, the most authentic one, the marvel of philosophy!
We swallow it and then we spit it back.
We’ve melted your golden God into a Chinese plastic calf!
We speak your language, we make your gestures, we’ve reproduced all your brands.
It is time for you yourselves to be assimilated. Don’t worry though, our beaten knees won’t be your own. We won’t give you
pyramids to build or guns to make. Your place is in the sweet cemetery that you’ve already built: the museum!
From now on, you’ll remain locked here, in your own crypt.
From persons, you’ve become references. From Heros, citations!
Suckers, history is not over! History is burying you!


Manifestul Diletantului


De azi nu ne mai pasă de voi. Sunteţi aici doar pentru a fi citaţi. Tăiem, copiem, alipim, descărcăm, furăm.
Dar mai ales furăm. Ce furt! Vă furăm cultura aceea atât de dragă vouă, construită atâta amar de vreme.Bărbosule şi albule: trebuia până acum să îţi livrăm plecăciuni. De azi, gata! Dumnezeul vostru şi-a arătat adevărata faţă: e precum obrazul vostru mânjit. Uitaţi-vă bine: de azi vă furăm şi cine sunteţi!
Suntem specialişti în fizică cuantică, sisteme de circuit închis, poststructuralism.
Scuipăm formule, teorii, critici. Non-stop.
Uitaţă-vă şi mai bine: suntem deja ca voi. Vă semănăm. Vă ingurgităm. Şi apoi regurgităm. Nu avem şcoală.
Nu avem mamă, nu avem tată. Nu avem ţără. Nu avem r u ş i n e.
Mâine, azi, suntem deja de ieri.
De dinaintea lui Homo Sapiens. Suntem noi, maimuţele. Şi am venit să vă revedicăm! Masturbarea voastră maimuţărită scuipă adevăr, cică. Esenţa voastră cea mai scumpă, cea mai autentică, minunata filosofie!
Noi o înghiţim şi o scuipăm înapoi. V-am topit Dumnezul de aur într-un viţel de plastic chinezesc! Vă vorbim limba, vă mişcăm gesturile, v-am reprodus toate brand-urile. E rândul ca voi înşivă să fiţi asimilaţi.
Nu vă faceţi griji însă, genunchii noştri bătătoriţi nu vor fi şi ai voştri.
Nu vă vom da piramide de construit sau arme de fabricat. Locul vostru e în dulcele cimitir pe care vi l-aţi construit deja, muzeul! Veţi rămâne de acum înainte încuiaţi aici, în criptele voastre.
Din persoane aţi ajuns referinţe. Din eroi, citări!
Fraierilor, istoria nu s-a sfârşit! Istoria vă îngroapă!






The Epileptic's Manifesto


You open your eyes. The terrible pressure overwhelms you. The entire world is pushing on you. You can’t lift up your head. It is heavy like the burden of two thousand years. You move your hands just a bit , enough to know that you are still alive. This is the true face of the world: it squashes you close to death, just enough for you to know you’re clinging to life.
Science, medicine, progress! The bullshit of modernity! We are tired of your lies.
Behold: nobody and nothing can explain our delirium. Tell me, doctor, how come my brain overcharges with electricity functioning at its fullest capacity and we just crash? How come?
But you stay quiet, you have nothing to say, because you don’t know anything.
You thought the Apocalypse will come from a tiny electronic brain... Ridiculous!
You haven’t taken a look in the mirror to see in yourselves the electrical spark that will overcharge the world and will galvanize it!
We are the answer: we exist to taste the drop of death, of nothingness in life.
We fall one by one into nothingness and we remind you, unworthy ones, that everything is dust!
Your being stops and then you start over. The absolute opens through us!
The new metaphysics is already here! It is pathology!
Who isn’t, will wish to be an epileptic!
Your body lives without you. 2000 volts, it carries through it in the most intense experience possible for a human being.
The brain functions totally and the revelation of the world comes totally! Poor Friedrich, he didn’t understand anything!
We are the Übermensch!
We deliver the image of absolute and sublime!
The über-life of the epilepsy is a drop of death through the screeching teeth of the little man.
The world will shiver in spasms!


Manifestul Epilepticului


Deschizi ochii. Te copleşeşte apăsarea extraordinară. Întreaga lume te apasă. Nu-ţi poţi ridica capul.
E greu ca povara a două mii de ani. Mâinile ţi le mişti doar puţin cât să vezi că eşti în viaţă.
Iată adevărata faţă a lumii: te striveşte aproape de moarte, atât cât doar să mai ştii că te agăţi de viaţă.
Ştiinţă, medicină, progres! Iată balivernele modernităţii. Ne-am săturat de minciunile voastre.
Iată, delirul nostru nu-l poate explica nimeni şi nimic. Spune, medicule, cum de creierul se supraîncarcă brusc de energie electrică funcţionând la capacitate maximă şi noi ne prabusim. De unde?
Dar voi tăceţi, nu aveţi ce spune, pentru că nu ştiţi nimic.
Credeaţi că apocalipsa va veni din pana de curent dintr-un mic creier electronic... Ridicol!
Nu v-aţi uitat în oglindă, să vedeţi în voi scânteia electrică ce va supraîncărca lumea şi o va galvaniza!
Noi suntem răspunsul: Noi existăm pentru a gusta picătura de moarte, de neant, de nimic în viaţă.
Cădem unul câte unul în neant şi vă aducem aminte, nevrednicilor, că totul e praf! Te opreşti punct
şi o iei de la capăt. Absolutul se deschide prin noi! Noua metafizică e deja aici! E patologie!
Cine nu este, îşi va dori să devină epileptic!
Corpul tău trăieşte fără tine. 2000 de volţi îl străbat în cea mai intensă experienţă posibilă pentru o formă de viaţă. Creierul funcţionează total şi revelaţia lumii vine total! Sărmanul Friedrich, n-a înţeles nimic!
Noi suntem supra-oamenii!
Noi livrăm imaginea absolutului şi sublimului! Supraviaţa epilepsiei e strop de moarte printre dinţii scrâşniţi ai micului om. Lumea va fi cuprinsă de spasme!

Full english version in booklet format.

Harmless Artist Manifesto/gânDac Manifesto

The Harmless Artist Manifesto


I am a harmless artist.
I sit in front of you and I cannot do you anything. I struggle and toss. I mutilate and kill myself. I model my body like plaster. But it all stays at me. I do not touch you.
The only production is of my own self.
You just go on living, loving, working and buying! Most of all, buy! With every share you buy, you neutralize us more. I got these four white, immaculate walls. Walls like invisible limits, they are here and they are not. Pushed towards o seductive cage, you’ve made us hate our harmlessness. Made us want your power!
The power to impose, hit, manipulate, posses and despise!
The power to kill!
But today is a new day: the harmless one is not ashamed anymore! Today, we impersonate choice.
The small power to propose and not impose. I choose for myself, and you will follow me only if you choose for yourself. This is the radical change! To choose for oneself! We do not offer the illusion of choice: the freedom to choose between whitening washing powder or a colored one. We offer the choice between white and colored!
The cynical nature is through! There’s no more need to pretend that you know,
to pretend that you’re happy, to pretend you have security in your future.
Follow us!
The cynical nature is through even in the self-forgotten art! To pretend to be political when you force me to wear my political identity like a coat?! Like an ornament?! To play the monkey even more?!
We declare today: we are harmless and affirm it! We cannot impose anything on anybody. And our stubbornness to not submit will move mountains.
Our power is so small, it is the smallest. Our power is zero.
And from this point on, it all begins.


Manifestul Artistului Inofensiv

Eu sunt un artist inofensiv.
Mă aşez în faţa ta şi nu-ţi pot face nimic.Mă zbat şi zvârcolesc. Mă mutilez şi sinucid. Îmi modelez corpul ca pe o plastilină. Însă rămân la mine.Nu te ating.
Singura producere este a propriului sine.
Voi trăiţi, iubiţi, lucraţi şi cumpăraţi în continuare! Mai ales cumpăraţi. Cu fiecare acţiune pe care o cumpăraţi, ne neutralizaţi mai mult. Am primit patru pereţi albi, imaculaţi. Pereţi ca nişte limite invizibile, ce sunt şi nu sunt. Împinşi către o cuşcă seducătoare, ne-aţi făcut să ne urâm inofensivitatea. Să ne dorim puterea voastră! Puterea de a impune, de a lovi, de a manipula, de a poseda şi batjocori!
Puterea de a omorî!
Dar azi e o nouă zi: inofensivului nu îi e ruşine. Azi, noi întruchipăm alegerea. Puterea mică de a propune şi nu impune. Eu aleg doar pentru mine, şi tu mă vei urma doar dacă alegi pentru tine. Iată marea schimbare! Să alegi pentru tine! Noi nu oferim iluzia alegerii: libertatea de a cumpăra detergent pentru rufe negre sau detergent cu înălbitor. Noi îţi oferim alegerea de a fi alb sau negru. S-a terminat cu natura cinică! Nu e nevoie să te mai prefaci că nu ştii, să te prefaci că eşti fericit, să te prefaci că ai siguranţă în viitor. Urmează-ne!
S-a terminat cu natura cinică şi în nefericita artă! Să mă mai prefac că sunt politic când voi mă puneţi să îmi port identitatea politică ca pe o haină?! Ca pe un ornament?! Să vă mai joc pe mamuţa?!
Noi, declarăm azi, suntem inofensivi şi ne-o asumăm! Nu putem impune nimănui nimic. Şi încăpăţânarea noastră de nu ne supune va muta munţii.
Puterea noastră e atât de mică, e cea mai mică. Puterea noastră e zero.
Şi de aici începe totul!










Manifesto of the gânDac *

The most dac(ian) of all the dac(ians) is the ganDac.
It is small, dark but strong. It spreads unnoticed everywhere. Under the rocks, dumpsters and kitchens, he crawls rapidly. He spreads today, slowly but surely his anti-civilization throughout all Europe.
Europe, Mother, what’s wrong with you? The fear for the total mushroom is eaten away your ideals! The Cold War is over and you are still not through with it. Don’t worry, mother, if it will get rid of you, we remain. We will survive you.
The hero, History, God, all are pathetically agonizing. Only the ganDac knows no death.
The post-atomic world will be his. Until then, it crawls, it crawls.
When the Dacians were following their glorious destiny through the merciless Ancient History, they were dreaming of what will be the true fulfillment of their historical destiny: the ganDac!
Once, great battles have been fought on the old motherland. The Dacian, the bravest of all warriors, was dieing, but he was dieing in freedom! His thought on the verge of death was towards himself: the Dacian dies a free man!
This is the historical root of the ganDac.
Since then centuries of sweeping history have passed. The masters have come, ruled, oppressed and exploited. They left and others like them came. But the thought of the free death of the Dacian has been kept somewhere buried deep in the motherland. There have been attempts: from beneath the earth the vampire emerged. But he was just a Dacian simulacra. In a short time, his cold flesh became a commodity. But the ganDac cannot become a commodity. And why? Because he has already sold himself. His husky shell, the so called “labor-force” is already the exchange coin of corporate octopuses. Patience, though.Crawling and crawling, the ganDac is becoming from instrument, Subject.
He knows no humiliation, has no pride or needs. He will be the total master!
Tomorrow a new day awaits, the Sun will melt the ice, the water will drown life and behind it will remain the
anti-civilization over which the ganDac will reign.

*ganDac = wordplay between gandac, Romanian for cockroach, and dac, Romanian for a member of the ancient Dacian population, an Indo-European people, very close to the Thracians, inhabitants of Dacia (located in the area in and around the Carpathian Mountains and east of there to the Black Sea including the present-day countries of Romania and Moldova, eastern Ukraine, Eastern Serbia, Northern Bulgaria, Slovakia and Poland. The Dacian identity is used in some Romanian ideological discourses to trace the ethnic direct descendance of modern Romanians.


Manifestul gânDacului


Cel mai dac dintre toţi dacii este gânDacul.
gânDacul e mic, negricios dar puternic. Se răspândeşte neobservat peste tot. Pe sub pietre, tomberoane şi
prin bucătării se târăşte agil. Îşi răspândeşte azi, încet şi sigur, anti-civilizaţia prin toată Europa.
Europa, Mamă, ce-i cu tine? Teama de ciuperca totală îţi mănâncă idealurile! A trecut Războiu Rece şi tu tot
n-ai scăpat de ea. Fii fără grijă, măicuţă, dacă scapă ea de tine, noi rămânem. Noi îţi vom supravieţui.
Eroul, Istoria, Dumnezeu, toţi agonizează patetic. Numai gânDacul nu cunoaşte moarte.
Lumea post-atomică va fi a lui. Până atunci însă, se târăşte, se târăşte.
Când dacii îşi croiau destinul glorios prin nemiloasa Istorie, de atunci visau la ce va fi
adevărata îndeplinire a sensului lor istoric: gânDacul!
Mari lupte s-au dat pe bătrâna glie. Dacul, cel mai vajnic luptător, murea, însă murea liber! Gândul său în
pragul morţii a fost către sine: dacul moare liber! Aceasta e rădăcina istorică a gânDacului.
De atunci, secole de măturare istorică au trecut. Stăpânii au venit, au domnit şi exploatat. Au plecat şi alţii
la fel au venit. Însă gândul morţii libere a Dacului s-a păstrat adânc adormit în glia-mamă. Au mai fost
încercări: din pământ a ieşit vampirul. Însă a fost doar un simulacru dac. În scurt timp carnea sa rece
a devenit marfă. Însă gânDacul nu poate deveni niciodată marfă. Şi de ce?
Pentru că el deja s-a vândut. Carapacea lui scorţoasă, aşa zisa „mână de lucru” e deja moneda de
schimb a caracatiţelor corporatiste. Răbdare însă. Târâş-târâş, gânDacul devine din instrument, Subiect.
El nu cunoaşte umilire, orgoliu sau nevoi. Va fi stăpânul total!
Mâine va fi o nouă zi, soarele va topi gheţarii, apa va îneca viaţa şi în urmă va rămâne
anti-civilizaţia peste care va domni gânDacul.

Installation view of the falling manifestos.

Silent Nature performance @ Slutwalk/Marsul Panaramelor, Bucharest, 2011

photo credits: vadim ghica



photo credits: vadim ghica




photo credits: andrei pungovschi




photo credits: mugur varzariu

silent nature, collective performance with carnations, Slutwalk Bucharest.

For more photos and international coverage see:

http://guardian.tumblr.com/post/11173451734/slut-walk-protest-bucharest

http://www.theguardian.com/news/gallery/2011/oct/07/24-hours-in-pictures#/?picture=380070546&index=8

http://cryptome.org/info/women-protest/women-protest.htm

http://girlsandrevolts.tumblr.com/post/15915740532/protesters-hold-carnations-in-their-mouths-in

the Blind Musem, model for a building and poster for the next exhibition.
(the Blind Museum at the Ist Fair of the Spectral Institutions, June 2011, Gallery of Contemporary Art, Brukenthal Museum, Sibiu, Romania). Photo frames (plaster).





Details.
Above: text on the base of the model;
(The Blind Museum – model for a future site. -poster for the next exhibition: Marcel Broodthaers, Musee d’Art Moderne. Department des Aveugles/Museum of Modern Art. Department for the Blind.
Scale 1: 2000)
Under: print on the top of the model.